With time, Life catches you with day to day activities, maybe you even discover new things to experience… a dance course or maybe a drawing class, a new type of massage, another self development group, a new form of therapy, the last Eckhart Tolle book that was waiting on your desk since quite some time…
And the questions start, slowly, slowly, to disappear… The day doesn’t begin anymore with that pressure on your chest and you simply don’t know when you started to smile again. You realize that, in the meantime, the sun was rising everyday as warm and shiny as always, that stars show on the same spot in the sky, that the moon phases increase and decrease in the same well-known rhythm… It’s true, the tree in front of your house doesn’t anymore have flowers but the kids are already enjoying its fruits. Here’s another reason for you to smile. The wounds healed and remained somewhere in the past. And you can even ask yourself if the pain was indeed as big or as deep as you thought it was. Maybe you overreacted a bit and, after all, look just how much time you have now for yourself and how much you changed.
Bashfully, a contentment feeling rises up. You’re with yourself again. Your heart starts to relax. Life gets color again, the days start to have taste and you discover that each moment has its own flavor… And you… you shine! Having this new inner state you walk on the street, go to the office, to the café, and is like you have something inside that continuously attracts other people’s eyes.
The dream appears, first in a delicate way, then stronger and stronger. A new love. You want again for Someone in your life to share the color, the taste, the flavor. You miss a feeling, you miss the sensations in your body when you have that feeling. And your eyes start again to search for Someone. A tiny little voice can be heard inside, saying that maybe this time Someone it will be really Him or Her, who knows? The heart is slightly trembling when those eyes remain fixed just a second longer when they meet your eyes.
You’ve just met Someone and you fell in love.
Your colleagues, friends, family, everyone is telling you the same thing… You’re changed! You look so good! You radiate! Your smile is now bravely hanging on the corners of your eyes and there’s no way for it to get out of there. Your heart is beating faster and everything happens more intense around you. The sky is bluer, the flower more perfumed, even the honey is sweeter. The time has its own law on passing and it’s either flying like crazy, either is refusing to pass no matter what you do. People are suddenly prettier, happier and even that old lady neighbor of yours, the curious and pushy one, seems nicer now. What to say… this time Someone is just like some lens through which everything looks more beautiful, more interesting, more alive, more colorful, more perfumed… a wonder along with whom everything is smoother, easier and freely flowing… You have entered again the intoxicating spiral of the chemistry between a woman and a man.
Like a challenge meant to interrupt this torrent of dreams and to reconnect your feet with the ground, Life is asking you…
Have you learned to love yourself? To respect yourself?
Have you learned to listen to your heart and to your inner truth?
Do you know now not to lose yourself in your fantasies’ whirling?
Have you learned to give yourself gentleness and affection instead of waiting for them to come from Someone?
Do you know not to project anymore, not to blame Someone, but to take responsibility for your own existence?
Have you learned to be with you and, in the same time, to be present with Someone?
Can you now give without expecting something in return?
Have you learned to Love without asking for anything?
If Yes, Life lovingly smiles at you…
If No, Life lovingly smiles at you and gives you, once again, the chance to learn.
And Life is patient… knowing that, eventually, you will learn… Cause we are all learning at some moment in time…
And in that moment, same as Life, we’ll smile lovingly, kind, patient…
:)
Love,
Priya
A fost odată ca niciodată...
Cu inima rănită ai mai terminat o relaţie. Încă o dată, El sau Ea s-a dovedit a fi până la urmă doar un el obişnuit, o ea obişnuită. Şi, o perioadă, te întrebi ce şi cum s-a întâmplat, unde ai greşit, cum de n-ai putut vedea cum era într-adevăr el sau ea… Poate că te învinovăţeşti ori îi găseşti cusururi celui/celei care a fost, pentru o vreme, “jumătatea”…
La un moment dat, Viaţa te prinde în activităţi de zi cu zi, poate chiar descoperi noi lucruri de experimentat… un curs de dans ori poate de desen, un nou tip de masaj, un alt grup de dezvoltare personală, o nouă formă de terapie, ultima carte a lui Eckhart Tolle care te aştepta pe birou de ceva vreme…
Şi întrebările dispar uşor uşor… Ziua nu mai începe cu apăsarea aceea în piept şi nici tu nu ştii când ai început să zâmbeşti iar. Iţi dai seama că, între timp, soarele a continuat să răsară în fiecare zi la fel de călduros şi strălucitor, că stelele apar şi ele în acelaşi loc pe cer, că luna creşte şi scade în acelaşi ritm ştiut… E drept, copacul din faţa blocului nu mai are flori între timp, dar copiii deja se bucură de fructele lui. Iată încă un motiv să zâmbeşti. Rănile s-au vindecat şi au rămas undeva în trecut. Şi poţi chiar să te întrebi dacă într-adevăr durerea a fost atât de mare sau de profundă pe cât credeai. Poate că ai exagerat un pic atunci şi până la urmă, uite cât timp ai acum pentru tine şi cât de mult te-ai transformat.
Timid, răsare un sentiment de mulţumire. Eşti tu cu tine iar. Inima ta începe să se relaxeze. Şi viaţa capătă iar culoare, zilele gust şi descoperi că fiecare moment are aroma lui proprie… Iar tu… tu străluceşti! Cu această stare mergi pe stradă, la birou, la cafenea, şi parcă ai ceva în interior care atrage necontenit privirile celorlalţi.
Visul apare, la început firav, iar apoi din ce în ce mai pregnant. O nouă iubire. Îţi doreşti iar pe Cineva în viaţa ta cu care să împărtăşeşti culoarea, gustul, aroma. Ţi-e dor de un sentiment, de senzaţiile din corpul tău atunci când ai acel sentiment. Şi începi să cauţi cu privirea pe Cineva. O voce firavă se aude din interior că poate de data aceasta Cineva este chiar El sau Ea, cine ştie? Inima tresare când ochii aceia se odihnesc jucăuşi cu o secundă mai mult când întâlnesc ochii tăi.
Ai întâlnit pe Cineva şi te-ai îndrăgostit.
Colegii, prietenii, familia, cu toţii îţi spun acelaşi lucru… Te-ai schimbat! Arăţi atât de bine! Radiezi! Zâmbetul tău acum se agaţă cu vitejie de colţul ochilor şi nici gând să plece de acolo. Inima bate mai repede şi totul se întâmplă mai intens în jurul tău. Cerul e mai albastru, florile sunt mai parfumate, până şi mierea e mai dulce. Timpul are propria lui lege dupa care fie zboară, fie refuză să treacă orice ai face tu. Oamenii sunt dintr-odată mai frumoşi, mai veseli şi până şi vecina aceea în vârstă, curioasă şi insistentă, pare mai drăguţă acum. Ce să mai… de data asta Cineva e pur şi simplu ca o lentilă prin care totul e mai frumos, mai interesant, mai viu, mai colorat, mai parfumat, o minune alături de care totul este mai lin, mai uşor, mai curgător… Ai intrat iar în ameţitoarea spirală a chimiei dintre o femeie şi un bărbat.
Ca o provocare, menită parcă să întrerupă torentul acesta de vise şi să-ti readucă picioarele pe pământ, Viaţa te întreabă…
Ai învăţat să te iubeşti? Să te respecţi?
Ai învăţat să îţi asculţi inima şi adevărul interior?
Ştii acum să nu te mai pierzi în vârtejul fanteziilor tale?
Ai învăţat să îţi oferi blândeţe şi afecţiune fără să mai aştepti să vină din exterior?
Ştii să nu mai proiectezi, să nu mai împarţi vinovăţii şi să-ţi asumi responsabilitatea pentru propria-ţi existenţă?
Ai învăţat să fii cu tine şi, în acelaşi timp, să fii prezent/ă cu Cineva?
Vrei şi poţi acum să dăruieşti fără să aştepţi ceva în schimb?
Ai învăţat să iubeşti fără să ceri?
Dacă Da, Viaţa îţi zâmbeşte iubitoare…
Dacă Nu, Viaţa îţi zâmbeşte iubitoare şi iată, încă o dată îţi dă şansa să înveţi.
Şi Viaţa are răbdare… ştie că, până la urmă tot vei învăţa… Noi toţi învăţăm la un moment dat…
Şi atunci, ca şi Viaţa, vom zâmbi iubitori, înţelegători, răbdători…
:)
Din inimă,
Priya
No comments:
Post a Comment