For better and for worse

Tonight I saw a French movie, Le Roi Guillaume.

He’s telling her ‘Remember when I said for better and for worse? Now I give you the worse part of it’. They both start to laugh, he’s taking her in his arms, the movie goes on to the next scene. I remain here…

I’m touched by how simple yet profound these words are. Makes me wonder, when being in a relationship, how much courage you need to be able to recognize one day that ‘Today I have nothing good to offer, I am giving you only the bad part’? And how much openness and trust you need to be able to accept such an offer with the same joy you would receive the ‘better’?

I realize now how connected these two are – receiving the ‘better’ and receiving the ‘worse’. As indeed much trust is needed to receive, trust in the one offering, trust that it is a gift no matter the way it is coming in.

I lived a long time without being able to enjoy what I was receiving, to consciously enjoy at least what I was doing well for myself. I was having the idea that I have to give and nothing else. And every time I ended up by feeling like a squeezed orange after you took out of it the very last juice drop. I was rising against all the injustice perceived around me, against the injustice made on myself, in fact rejecting what I was labeling as ‘bad’.

It took me quite a while to understand that, rejecting the ‘bad’, I was rejecting in the same time the ‘good’ also. That ‘to receive’ is a quality manifesting no matter what is to be received. That when I open to receive the ‘worse’ in my life, only then I can truly receive the ‘better’.

And so I started to receive… ‘good’ AND ‘bad’. It was so I started to receive All that is happening in my life, to accept without judging, without adding labels with all sorts of descriptions… ‘better’, ‘worse’, ‘nice’, ‘useful’, ‘uncomfortable’…

And things simply are.
Events simply are.
People simply Are.

You also can take some time and ask yourself...

Where do you still keep 'little' labels?
What are you trying to keep out of your life because is ‘bad’?
What are you afraid to lose because it’s ‘good’?
And what is happening if you just watch without labeling?

In the end, it is so simple…

Love,
Priya

La bine şi la rău

În seara aceasta am văzut, printre picături, un film franţuzesc, Le Roi Guillaume.

El îi spune ei ‘Îţi aduci aminte când am jurat să fim împreună la bine şi la rău? Ei bine, astăzi îţi dăruiesc răul’. Încep amândoi să râdă, el o ia în braţe, filmul trece la următoarea scenă. Eu rămân aici…

M-a atins simplitatea frazei şi profunzimea ei. Şi mă întreb, într-o relaţie, de cât curaj este nevoie să poţi recunoaşte într-o bună zi ‘astăzi nu am ceva bun de oferit, îţi ofer răul’. Şi de câtă deschidere şi încredere este nevoie să poţi accepta aşa o ofertă, cu aceeaşi bucurie cu care ai primi ‘binele’?

Îmi dau seama acum cât de legate sunt cele două – a primi ‘binele’ şi a primi ‘răul’. Căci într-adevăr e nevoie de multă încredere pentru a primi, încredere în cel ce dăruieşte, încredere că este un ‘dar’ indiferent de forma în care vine.

Am trăit mult timp fără să mă pot bucura de ceea ce primeam, fără să savurez conştient nici măcar ce făceam eu bine pentru mine. Aveam în minte ideea că trebuie doar să dăruiesc şi atât. Şi, invariabil, ajungeam să mă simt ca o coajă de portocală după ce ai stors din ea şi ultima picătura de suc. Mă revoltam, mai mult sau mai puţin în sinea mea, pentru toată nedreptatea percepută în jur, pentru nedreptatea care mi se făcea, respingând, de fapt, prin revoltă, ceea ce eu etichetam ca ‘rău’.

Mi-a luat ceva timp să înţeleg că, respingând ‘răul’, respingeam în acelaşi timp şi ‘binele’. Că ‘a primi’ este o calitate care se manifestă indiferent de ceea ce este de primit. Că atunci când mă deschid să primesc ‘răul’ din viaţa mea, doar atunci pot primi cu adevărat şi ‘binele’. Şi aşa am început să primesc… şi ‘bine’ şi ‘rău’.

Aşa am început să primesc Tot ce se întâmplă în viaţa mea, să accept fără să mai judec, fără să mai lipesc etichete cu descrieri care mai de care… ‘bine’, ‘rău’, ‘drăguţ’, ‘folositor’, ‘incomod’…

Şi lucrurile doar sunt.
Evenimentele doar sunt.
Oamenii doar Sunt.

Şi poţi să-ţi iei câteva momente să te întrebi...

Unde anume mai păstrezi 'mici' etichete?
Ce încerci să ţii la distanţă pentru că e ‘rău’?
Ce anume îţi este teamă să pierzi pentru că e ‘bun’?
Şi ce se întâmplă dacă doar priveşti fără a eticheta?

În final, e atât de simplu…

Din inimă,
Priya