Thursday 8 April 2010

Life

There are moments when life just happens. When you feel like you have been swept away.When everything that seemed light and alive and shiny in your life simply collapses and disappears in one second. And, even worse, it expands and touches other lives too. Moments when the same one second is all the time you have to gather yourself and match the new 'landscape'.

It makes me think... How did I wake up this morning? What was the first thought I had? How aware was I that I woke up in a new day of this life? Did I realize, right then, in the second I opened my eyes, how precious is that very second? Or the next one...

There are moments of survey.

Moments when you receive, one more time, the chance of becoming responsible for your own life. For your own actions. For your own thoughts. For your relationships.

Moments when you realize that what you touch can be transformed, just like in fairytale, in gold or in ashes.

And I'm asking myself. And I'm asking you too...

How aware are you that in this very moment you're alive?
How responsible are you with your life?
How responsible are you with what simply means, Life?

Love,
Ram  












Viaţa

Sunt momente în care viaţa pur şi simplu se întâmplă. În care ai senzaţia că eşti luat pe sus. În care tot ce părea luminos şi viu şi strălucitor în viaţa ta se prăbuşeşte şi dispare într-o clipă. Şi, mai rău, se întinde şi contaminează cumva şi alte vieţi din jurul tău. Momente în care aceeaşi clipă este şi tot timpul pe care îl ai pentru a te replia în noul peisaj.

Mă face să mă gândesc... Cum m-am trezit dimineaţă? Care a fost primul gând pe care l-am avut? Cât de conştientă am fost că m-am trezit într-o nouă zi din viaţa asta? Am realizat, chiar atunci, în secunda în care am deschis ochii, cât de preţioasă e acea secundă? Sau următoarea...

Sunt momente de bilanţ.

Momente în care primeşti, încă o dată, şansa de a deveni responsabil pentru propria-ţi viaţă. Pentru acţiunile tale. Pentru gândurile tale. Pentru relaţiile tale.

Momente în care realizezi că ceea ce atingi se poate transforma, exact ca în poveşti, în aur sau în cenuşă.

Şi mă întreb. Şi te întreb...

Cât de conştient/ă eşti, chiar în acest moment, că trăieşti?
Tu cât de responsabil/ă eşti cu viaţa ta?
Cât de responsabil/ă eşti cu ceea ce înseamnă, simplu, Viaţă?

Din inimă,
Ram

2 comments:

  1. Well... m-a pus pe ganduri. Ieri am avut o zi pe care am inceput-o in teama, am continuat-o in nemultumire insa am terminat-o intr-o imensa bucurie si recunostinta. :)

    ReplyDelete
  2. :) Te pup Mădă :)
    Să-nţeleg că ai terminat ziua desenând mandale?
    :)

    ReplyDelete