When acceptance is, what is there to hide?

In the past relationships I longed to have intimacy. And yet, it didn't happened as total as I'm experiencing it now.

I felt intimacy was a space we shared from the beginning, and every time we meet, we go deeper into this, into genuine meeting and togetherness. What makes it possible is the sincerity and the openness we both come with... No masks, no hidings. Acceptance from both sides. Respect for each other's feelings, emotions, way of thinking, way of being.

To be with your beloved with naked soul, not only with naked body. This is intimacy for me.

But first I had to learn to undress my soul of labels and judgments. First I had to accept myself as I am. Being gentle and loving with myself, no matter what.

First I had to open my heart and embrace all fears, pains, resistances... Discovering through receiving them in this space of my heart, that in fact, nothing is repulsive, nothing is unacceptable. And there is nothing in my being, absolutely nothing that can not be loved and accepted.

And when acceptance is, what is there to hide? 

I am happy and relaxed with myself as woman now. Beauty shines from inside, it has nothing to do with make ups. Sensuality is an energy, it doesn't really count if my stomach is ballooned :)) nor matters the cellulite... The way body smells and tastes comes from the happiness inside, not from perfumes or body moisture.

I've come to know myself, to feel my energy and to respect it. I know when I want to do something and when is ok for me to stop. I can just be as I am and this gives me the freedom to enjoy myself and others.

My heart loves. I feel Alive. And I'm grateful for this.

Love,
Ram

Când acceptarea e, ce mai rămâne de ascuns?

În relaţiile trecute am tânjit să trăiesc intimitate. Şi totuşi, nu s-a întâmplat atât de total cum experimentez acum.

Intimitatea a fost un spaţiu pe care am simţit de la început că-l împărtăşim. Şi, de fiecare dată când ne întâlnim, simt că mergem mai profund în a fi împreună, în această intimitate creată. Ce face ca asta să fie posibil este sinceritatea şi deschiderea cu care amândoi venim. Fără măşti, fără să (ne) ascundem. Acceptare din ambele părţi. Respect pentru sentimentele fiecăruia, pentru emoţii, felul de a gândi, de a fi.

Să fii cu persoana iubită, având sufletul dezbrăcat, nu doar corpul. Asta este intimitatea pentru mine.

Am avut mai întâi de învăţat să-mi dezbrac sufletul de etichete şi judecăţi. Să mă accept aşa cum sunt. Să fiu blândă şi iubitoare cu mine, indiferent de ceea ce se întâmplă.

Mai întâi a trebuit să-mi deschid inima şi să îmbrăţişez toate fricile, durerile, rezistenţele... Descoperind că, primindu-le în inimă, de fapt nimic nu e respingător, nimic nu e de neacceptat. Şi că nu este nimic în fiinţa mea, absolut nimic, care să nu poată fi iubit şi acceptat.

Iar când acceptarea e, ce mai rămâne de ascuns?

Acum sunt fericită şi relaxată cu mine ca femeie. Frumuseţea străluceşte din interior, nu are de-a face cu machiajul. Senzualitatea este o energie, nu prea ţine cont dacă am stomacul umflat :)) şi nici măcar de celulită... Mirosul corpului este dat de fericirea din interior, nu de parfum ori cremă de corp.

Am ajuns să mă cunosc, să-mi simt energia şi să o respect. Ştiu când îmi doresc să fac ceva şi când este bine pentru mine să nu fac. Pot să fiu exact aşa cum sunt, iar asta îmi dă libertatea de a mă bucura de mine şi de ceilalţi.

Inima mea iubeşte. Mă simt Vie. Şi sunt recunoscătoare pentru asta.

Din inimă,
Ram